In „Iasii- precum erau”, o zi petrecuta acolo insemna: „o sarbatoare discreta si ales nuantata(...), locul ideal unde fiecare ar vrea sa-si petreaca viata ca nicaieri aiurea”. Acum, o zi petrecuta in acest oras ramane pentru unii o zi de sarbatoare iar pentru altii un tumult al vietii cotidiene. Trecatori, locuitori sau stramosi ai inimii Moldovei suntem intotdeauna curiosi de noutati, de diversificare, de posibilitatea alegerilor noastre si atunci nu ne ramane de facut decat sa studiem ce are de oferit acest oras prin anunturi Iasi.
Ca intr-un album, fiecare fotografie iti arata ce are de vandut, ce e mai scump, ce e mai ieftin, poate ce e mai bun sau poate ce e mai interesant. Trecatorul cauta oportunitati, locuitorul vrea sa stie, iar stramosul doar isi aminteste, cu totii insa regasesc cate o bucatica prin anunturi Iasi, prin Iasii de acum. Prilejul de a gasi, putinta de a cauta sunt premisele unui loc ideal „unde fiecare ar vrea sa-si petreaca viata ca nicaieri aiurea”, unde fiecare vrea sa aiba parte de o tranzactie cat mai facila, utila si rapida care sa-i dea sentimentul unei afaceri grozave si unei vieti cu rost. Cum mare este cautarea, trebuie sa existe si multe posibilitati. Atata vreme cat exista o intrecere a domnisoarelor cu florile, o intrecere a teilor cu istoria, a studentilor cu noaptea, trebuie sa existe si o intrecere a oportunitatilor prin anunturile sale, prin anunturi Iasi. Iasii precum erau simteau cum se scrie istoria in zidurile invechite, iar Iasii precum sunt traiesc si incearca o evolutie a prilejurilor, a comercialului si diversificarii.
Cum copacii nu traiesc nici bine si nici frumos in ghiveci si-ar trebui sa-i vedem in radacina pamantului, nici oportunitatile nu ar trebui irosite in van ci stranse intr-un loc ce ofera tuturor sansa cunoasterii si alegerii.
Ce ai face daca ai castiga la loto?
Hmm. Ce vis! Ce intrebare! :). De multe ori mi-am pus intrebarea si am gasit si raspunsul. Pacat ca e doar un vis frumos :). Daca as castiga la loto, in primul rand, m-as achita de imprumutul la banca, si restul datoriilor. Apoi le-as oferi celor din familia mea un trai decent, iar mai apoi, cu siguranta mi-as incepe o afacere.
In mod sigur ce as face cu cea mai mare placere, as dona niste bani, unei familii nevoiase.Sa castigi la loto, e ca si cum ai spune ca poti zbura:). Pacat insa ca exista si reversul medaliei.Sunt persoane care nu stiu cum sa reactionez la un asemenea castig, si ajung sa piarda totul, intr-o clipa. Habar nu am cum as reactiona. Cu certitudine as plange de fericire, si as simti ca toate rugaciunile mele au fost ascultate. As merge intr-o vacanta, intr-o tara exotica, impreuna cu familia mea si as face tot ce mi-ar sta in putinta sa recuperez timpul pierdut. La timp pierdut ma refer la sedentarism, la tristetea care ma apuca, de fiecare data cand ma gandesc ca nu-mi permit nici macar o excursie la mare. Si, in fiecare an de Pasti si de Craciun, mi-as permite sa aduc in casa mea, niste copilasi orfani, sa le ofer o masa imbelsugata cu de toate. As fi atat de multumita sa vad fericirea din ochii lor, si atunci as sti ca macar pentru o secunda au cunoscut fericirea.
Castigul la loto, e doar un cliseu, un vis, un gand frumos, cu care voi ramane toata viata. Insa chiar si fara acest castig, am alte impliniri: un sot minunat, o fetita adorabila, si inca o fetita pe drum. Ce as putea sa cer mai mult de la viata. Pana la urma banii nu aduc fericirea :).
Cazarea in Bucuresti este din ce in ce mai ieftina
Desi Bucurestiul este capitala in care exista printre cele mai avantajoase preturi la camerele de hotel, se pare ca acest sector inca mai simte efectele crizei financiare, care nu da semne sa treaca.
Potrivit unui raport publicat de una dintre cele mai importante companii imobiliare, gradul de ocupare, cat si preturile de cazare in Bucuresti sunt inca sub nivelul din 2007, cand s-a inregistrat varful din industria hoteliera. Cu toata lupta hotelierilor, acestia nu au reusit decat sa revitalizeze un pic piata, dar nu si sa o aduca pe culmea celei de acum 4 ani. Pretul de cazare este la un nivel scazut, cu cca. 30 de procente fata de media din 2007, iar tendinta anului 2011 de crestere, in care s-au adaugat cu plus cca. 7,2 procente, a fost intrerupta de scaderea din 2012 cu aproximativ 2 procente.
In Bucuresti, la ora actuala, exista 77 de hoteluri si un total de 9.500 de camere. Dintre acestea, 61% sunt de 4 stele, 22% sunt de 5 stele, iar 18% sunt de 3 stele. Anul trecut a venit si cu o veste buna in piata constructiilor de hoteluri, pentru ca s-au deschis 3 hoteluri noi: Europa Royale (90 de camere), Hotel Cismigiu (60 de camera) si Hotelul Marshal Garden (63 de camere). Pana la urma, vestile proaste pentru hotelieri sunt bune pentru consumatori, care platesc mai putin pentru cazare in Bucuresti, la conditii comparabile cu cele din alte capitale Europene. Dintr-o astfel de oferta este insa greu sa te decizi asupra unuia, asa ca nu ezitati sa consultanti cu atentie orice ghid de Bucuresti pe care il gasiti, dar si sa intrati pe forumuri pentru a afla pareri de la cei care au beneficiat de serviciile respective. Iar daca sunteti din Bucuresti, ati putea totusi sa faceti un tur al hotelurilor, ca o aventura aparte. Alege sa fii turist in orasul tau, pentru ca s-ar putea sa descoperi lucruri surprinzatoare!
Potrivit unui raport publicat de una dintre cele mai importante companii imobiliare, gradul de ocupare, cat si preturile de cazare in Bucuresti sunt inca sub nivelul din 2007, cand s-a inregistrat varful din industria hoteliera. Cu toata lupta hotelierilor, acestia nu au reusit decat sa revitalizeze un pic piata, dar nu si sa o aduca pe culmea celei de acum 4 ani. Pretul de cazare este la un nivel scazut, cu cca. 30 de procente fata de media din 2007, iar tendinta anului 2011 de crestere, in care s-au adaugat cu plus cca. 7,2 procente, a fost intrerupta de scaderea din 2012 cu aproximativ 2 procente.
In Bucuresti, la ora actuala, exista 77 de hoteluri si un total de 9.500 de camere. Dintre acestea, 61% sunt de 4 stele, 22% sunt de 5 stele, iar 18% sunt de 3 stele. Anul trecut a venit si cu o veste buna in piata constructiilor de hoteluri, pentru ca s-au deschis 3 hoteluri noi: Europa Royale (90 de camere), Hotel Cismigiu (60 de camera) si Hotelul Marshal Garden (63 de camere). Pana la urma, vestile proaste pentru hotelieri sunt bune pentru consumatori, care platesc mai putin pentru cazare in Bucuresti, la conditii comparabile cu cele din alte capitale Europene. Dintr-o astfel de oferta este insa greu sa te decizi asupra unuia, asa ca nu ezitati sa consultanti cu atentie orice ghid de Bucuresti pe care il gasiti, dar si sa intrati pe forumuri pentru a afla pareri de la cei care au beneficiat de serviciile respective. Iar daca sunteti din Bucuresti, ati putea totusi sa faceti un tur al hotelurilor, ca o aventura aparte. Alege sa fii turist in orasul tau, pentru ca s-ar putea sa descoperi lucruri surprinzatoare!
Bufonul – ochii prin care vedem lumea asa cum este ea de fapt
Din experienta studentului la actorie maturisesc ca bufonul, acel personaj colorat, plin de viata tuturor, care spune adevarul in gluma, nu era niciodata pe lista preferintelor actorului ucenic. Ofelia, Lear, Lady Macbeth, ca sa nu mai spun Hamlet, femeile lui Cehov sau sufletele strindbergiene si in general marile nume atat de jucate si interpetate in sute de maniere erau cele pentru care se dadea intotdeauna adevarata batalie. Bufonul nu era decat un „circar”, un „clovn din vremea copilariei”, „un personaj care te obliga la nasul rosu de plastic „si pe care daca il interpretai riscai sa primesti eticheta celui care doar atat poate”…
Cu o mantie a superficialitatii aruncata asupra sa, inca neinteles suficient si usor marginalizat, bufonul nu face, de fapt, in urma acestei experiente, decat sa devina un personaj si mai complex. Si mai contrar parerilor celor care inca nu au facut cunostinta cu el, unii din lipsa timpului scenic, altii din neglijenta sau furati de mirajul prestantei regale. Indiferent ca vine cu predilectie ca voce a umanitatii , ca un critic al moravurilor societatii si nu numai (La Moliere si in general in opera franceza) sau ca filosoful inlantuit la Shakespeare, bufonul e un rol mare, ramas deseori nejucat: rolul omului din umbra care stie tot dar caruia nu i se permite sa vorbeasca decat putin- si atunci la cerere si sub amenintarea biciului- filosoful constiintei umane si vocea lumii, Inteleptul, Superiorul. Superior prin constructie. Superior prin acceptarea falsei conditii (data de atitudinea celorlalti) in ochii lor si prin forta de a nu-si fi pierdut el, fata de sine, adevarata conditie. Aceasta sluga devotata, cu iubire fata de stapanul sau si avand constiinta a ceea ce este, face in opera lui Shakespeare, cu fruntea sus, concurenta celorlalte personaje care-l tot trimit in umbra din care el va vedea totul…
Si la prima mana, amuza. Dar poate deopotriva, la o analiza mai profunda, sa „doara”. Sau sa fascineze. Si cand multi intre noi, ca ucenici - actori, ne indreptam catre personaje”ofertante” marginalizand bufonul, pierdem de fapt un rol ofertant pana la egoism. Omul prin care graiesc inca vreo zece oameni, vocea piesei si rezolvarea situatiei pe care celelalte personaje nu numai ca nu au gasit-o inca, dar nici nu au realizat-o. Bufonul, acest scalv garbovit e lumina orbului, vocea mutului si mintea care-i lipseste prostului. Cand celelalte personaje sunt fie dramatice, fie comice , fie acum comice si un minut mai tarziu dramatice, Bufonul este concomitent comic si dramatic. Interpretarea bufonului cere inca mai multa sinceritate decat interpretarea celorlalte personaje si ca un avocat teatral fidel apararii numai celor juste , el niciodata nu isi atribuie functii mai mari decat cea pe care o slujeste cu credinta si apara oamenii de fapte si faptele de oameni…
Bufonul Regelui Lear vorbeste cu o indrazneala atat de smerita incat te dezarmeaza cand amenintarea biciului iti da vreun imbold. Adevarurile pe care el le arata stapanului sau sunt foarte bine contrabalansate de spiritul ghidus si servite cu intepeciunea filosofului . El poarta o coroana invizibila a 5 oameni: desteptul, inteleptul, filosoful, sclavul credincios si nebunul.
Bufonul este un personaj asteptat care disimuleaza excelent nebunia, care este fabulos si subtil pana la genialitate. Un personaj, asadar, ofertant, care ramas pe lista celor „exclusi din scena” m-a atras mai mult decat Cordelia care mi-a fost la vremea aceea incredintata si pe care a trebuit sa mi-o fac prietena mai apropiata. Totusi , Bufonul a ramas ca un contur in umbra, cu a sa tichie cu clopotei pe care i-am tot auzit zornaind in interiorul dorintei mele de a-l fi imbratisat mai degraba pe el si nu pe Cordelia. Am vrut sa-mi exersez experientele si starile praroxistice prin Bufon; am vrut sa ma gasesc in 10 ipostaze deodata si sa vad cum pot face fata atunci cand copilul se intalneste cu maturul din mine, cand lucrurile simple trebuie spuse elevat si subtil si cand lucrurile complicate trebuie spuse simplu. Am vrut sa-l smulg din coltul marginalizatilor, sa-l imbratisez, sa-l fac al meu si sa-l imbrac in haine noi si sa-i dau voie sa graiasca toate cele neintelese! Scena lui cu Lear, absolut fabuloasa pin schimbul de replici, e insasi cheia piesei; momentul adevarului nedeclarat!
Dar scena a dorit la momentul respectiv, altceva pentru mine iar eu m-am conformat (pe moment) pentru ca acum sa incep sa caut pe lista acelasi Bufon dorindu-mi sa fi ramas inca acolo in asteptarea mainii intinse a unui nou prieten. Sinceritatea lui ma frapeaza, ma fascineaza si ma instiga. Il iubesc asa cum iti iubesti in copilarie cainele credincios si-ti doresti sa-ti poata raspunde chemarii…
Cu o mantie a superficialitatii aruncata asupra sa, inca neinteles suficient si usor marginalizat, bufonul nu face, de fapt, in urma acestei experiente, decat sa devina un personaj si mai complex. Si mai contrar parerilor celor care inca nu au facut cunostinta cu el, unii din lipsa timpului scenic, altii din neglijenta sau furati de mirajul prestantei regale. Indiferent ca vine cu predilectie ca voce a umanitatii , ca un critic al moravurilor societatii si nu numai (La Moliere si in general in opera franceza) sau ca filosoful inlantuit la Shakespeare, bufonul e un rol mare, ramas deseori nejucat: rolul omului din umbra care stie tot dar caruia nu i se permite sa vorbeasca decat putin- si atunci la cerere si sub amenintarea biciului- filosoful constiintei umane si vocea lumii, Inteleptul, Superiorul. Superior prin constructie. Superior prin acceptarea falsei conditii (data de atitudinea celorlalti) in ochii lor si prin forta de a nu-si fi pierdut el, fata de sine, adevarata conditie. Aceasta sluga devotata, cu iubire fata de stapanul sau si avand constiinta a ceea ce este, face in opera lui Shakespeare, cu fruntea sus, concurenta celorlalte personaje care-l tot trimit in umbra din care el va vedea totul…
Si la prima mana, amuza. Dar poate deopotriva, la o analiza mai profunda, sa „doara”. Sau sa fascineze. Si cand multi intre noi, ca ucenici - actori, ne indreptam catre personaje”ofertante” marginalizand bufonul, pierdem de fapt un rol ofertant pana la egoism. Omul prin care graiesc inca vreo zece oameni, vocea piesei si rezolvarea situatiei pe care celelalte personaje nu numai ca nu au gasit-o inca, dar nici nu au realizat-o. Bufonul, acest scalv garbovit e lumina orbului, vocea mutului si mintea care-i lipseste prostului. Cand celelalte personaje sunt fie dramatice, fie comice , fie acum comice si un minut mai tarziu dramatice, Bufonul este concomitent comic si dramatic. Interpretarea bufonului cere inca mai multa sinceritate decat interpretarea celorlalte personaje si ca un avocat teatral fidel apararii numai celor juste , el niciodata nu isi atribuie functii mai mari decat cea pe care o slujeste cu credinta si apara oamenii de fapte si faptele de oameni…
Bufonul Regelui Lear vorbeste cu o indrazneala atat de smerita incat te dezarmeaza cand amenintarea biciului iti da vreun imbold. Adevarurile pe care el le arata stapanului sau sunt foarte bine contrabalansate de spiritul ghidus si servite cu intepeciunea filosofului . El poarta o coroana invizibila a 5 oameni: desteptul, inteleptul, filosoful, sclavul credincios si nebunul.
Bufonul este un personaj asteptat care disimuleaza excelent nebunia, care este fabulos si subtil pana la genialitate. Un personaj, asadar, ofertant, care ramas pe lista celor „exclusi din scena” m-a atras mai mult decat Cordelia care mi-a fost la vremea aceea incredintata si pe care a trebuit sa mi-o fac prietena mai apropiata. Totusi , Bufonul a ramas ca un contur in umbra, cu a sa tichie cu clopotei pe care i-am tot auzit zornaind in interiorul dorintei mele de a-l fi imbratisat mai degraba pe el si nu pe Cordelia. Am vrut sa-mi exersez experientele si starile praroxistice prin Bufon; am vrut sa ma gasesc in 10 ipostaze deodata si sa vad cum pot face fata atunci cand copilul se intalneste cu maturul din mine, cand lucrurile simple trebuie spuse elevat si subtil si cand lucrurile complicate trebuie spuse simplu. Am vrut sa-l smulg din coltul marginalizatilor, sa-l imbratisez, sa-l fac al meu si sa-l imbrac in haine noi si sa-i dau voie sa graiasca toate cele neintelese! Scena lui cu Lear, absolut fabuloasa pin schimbul de replici, e insasi cheia piesei; momentul adevarului nedeclarat!
Dar scena a dorit la momentul respectiv, altceva pentru mine iar eu m-am conformat (pe moment) pentru ca acum sa incep sa caut pe lista acelasi Bufon dorindu-mi sa fi ramas inca acolo in asteptarea mainii intinse a unui nou prieten. Sinceritatea lui ma frapeaza, ma fascineaza si ma instiga. Il iubesc asa cum iti iubesti in copilarie cainele credincios si-ti doresti sa-ti poata raspunde chemarii…
Ce trebuie sa stii despre inscrierea in directoarele web?
Presupun
ca te-ai familiarizat deja cu tot ceea ce inseamna promovarea
online si numeroasele servicii la care poti apela pentru a creste
in rezultatele cautarilor din diversele motoare( Google, Yahoo
,etc). In Romania , Google este lider de piata si se situeaza pe
primul loc, ocupand aproximaiv 90% din cota de piata. Pe locul doi
se afla Yahoo, urmat de MSN, Ask, Search si Live.
Trebuie sa stii ca
marea majoritatea a acestor motoare de cautare pun accent pe numarul
de link-uri care indica spre o anumita pagina web. De aceea procesul
de inscriere in directoare reprezinta o solutie rapida si eficienta
pentru a produce astfel de legaturi (link-uri) . Pentru a evita
confuzia dintre inscrierea in directoarele web si inscrierea in
motoarele de cautare, care inseamna cu totul altceva, este bine sa
retineti ca prima este caracterizata de folosirea cuvintelor cheie
potrivite.
Pe piata online
romanesca inscrierea in directoare este inca foarte eficienta iar
rezultatele pot fi surprinzatoare, chiar si atunci cand folosesti
cuvinte cheie cu importanta medie. Inscrierea in directoare este
manuala si poti folosi orice tip de browser.Pentru a-ti usura munca
in completarea formularelor de inscriere poti apela la ajutorul
extensiilor special create pentru asta. De exemplu, browserul
FireFox a creat extensia InFormEnter, care este
foarte eficienta daca iti doresti sa reduci din timpul dedicat
completarii formularelor.
Te sfatuiesc sa nu te
grabesti cu procesul de inscriere daca website-ul tau nu a atins inca
stadiul de produs finit . Cu siguranta inscrierile vor fi response,
iar dupa finalizarea paginii va trebui sa le retrimti! Foloseste o
adresa de email diferita pentru fiecare inscriere, astfel evitand
destinatia “spam”, probabilitatea acstui fenomen fiind sporita de
faptul ca este trimisa unui numar foarte mare de directoare( de
obicei cateva sute).
Acorda atentie sporita
cuvintelor cheie si expresiilor pe care le vei folosi. Acestea
trebuie sa fie relevante pentru nisa din care face parte web site-ul
tau. Plecand de la aceste cuvinte se vor formula titluri sugestive
pentru site-ul inscris.
Hermannstadt
Mai intai va dau o situatie si sunt
curioasa ce concluzie trageti voi. In timp ce eram in autocar si zeci de
intrebari imi veneau in minte, zeci de griji si ganduri si intrebarea
principala era “Ce caut eu aici? Ce fac? Incotro ma indrept?” etc m-am
uitat pe geam si mi-a sarit in ochi, scris mare cu verde Farmacia Diana.
Ciudat imi zic, nu am un nume chiar atat de comun si in nici un caz
pentru o farmacie. Ma uit din nou pe geam si vad un tir cu firma X de
saltele si ceva cu Relaxation. Buun. Ma uit imediat din nou pe geam si vad firma y de amenajari Interioare. Deci?
Am vizitat si Sibiul. Frumos oras!
Oamenii sunt minunati. Ultima oara cand am stat in Sibiu a fost acum 3
ani cu practica pentru facultate. M-a ajutat mult acum pentru ca deja
stiam orasul sau ma rog, centrul. A fost o vizita pe atat de obositoare
din cauza celor 10 ore de drum pe atat de relaxanta. In plus a fost si o
plimbare profitabila dar despre asta va povestesc altadata.
Se spune ca nu poti da timpul inapoi. Dar
oare de cate ori nu ne-am dorit asta. Eu cel putin inca de mica imi
doream sa fiu si mai mica dar sa gandesc la fel. Si daca v-as spune ca
acest lucru este posibil? Ca poti da timpul inapoi dar sa iti pastrezi
amintirile si gandirea pe care ai dobandit-o. Acum 3 ani Sibiul a
reprezentat promotorul unor siruri de evenimente complicate si decisive
pentru mine. Recunosc ca nu si cele mai inspirate dar mi-a oferit un
drum. Intorcandu-ma acum acolo, am vizitat aceleasi locuri, am mancat la
aceleasi terase ba chiar am avut si aceeasi incaltaminte de acum 3 ani.
Si tot acum Sibiul mi-a oferit inca o sansa. Mi-a deschis un drum si
parca mi-a zis “Uite, incearca-l si pe asta daca celalalt te-a adus de
unde ai plecat.” Culmea ironiei e ca am luat chiar si acelasi taxi pe
care l-am luat acum 3 ani, acelasi domn glumet si cumsecade iar asta
chiar m-a pus pe ganduri.
Am lasat acolo un bagaj plin de tristete,
amaraciune si vise spulberate si m-am intors cu o speranta
stralucitoare, cu vise noi si o mare pofta de viata.
E uimitor cum toate lucrurile marunte din
viata ta se aduna intr-un punct si formeaza ceva grandios. Iar un lucru
e cert pentru mine: nimic nu e intamplator.
P.s. Poftim si o melodie care se potriveste perfect cu situatia.
Ca la 14 ani
Ma pregatesc sa
merg la politie sa-mi schimb buletinul. Ce emotii am. Mai ales cand ma
gandesc la cat am de alergat, la cozile de acolo, la mirosul pe care
unii il emana atunci cand intra in contact cu caldura etc.
Pana una alta, eu ce ce ma imbrac ca trebuie sa dau bine in poza, nu?? Si acum tin minte cand am fost sa-mi fac buletinul acum 9 ani. Chiar imi amintesc in detaliu. Sunt singura oare?
Ne citim mai pe seara. Sa aveti o zi de luni promitatoare!
Pentru prima data la schi
A venit iarna si toata lumea pare dornica sa plece la munte. Nebunia de pe plaja se muta pe partiile de schi imediat ce prima zapada cade peste tara. Avand norocul ca teritoriul Romaniei sa fie format pe o suprafata de o treime doar din munti, e de mirare ca schiatul nu e deja sport national...
Fie ca alegeti Sinaia, Predeal, Busteni sau alte statiuni din Valea Prahovei, fie ca vreti o experienta in Maramures sau in alte zone muntoase din tara, distractia va fi maxima! Locuri de cazare sunt berechet, astfel ca daca v-ati decis sa incercati pentru prima data acest sport iubit peste tot in lume, iata cateva ponturi pentru a face din schiat o experienta de neuitat, de care sa profitati, incepand de acum, an de an!
1. Frici si asteptari
Schiatul seamana putin cu mersul pe bicicleta: nu iese din prima si fara cazaturi nu prea se poate. Asa ca puneti-va echipament special si de protectie pentru a va asigura ca prima tura pe partie nu este si ultima!
2. Incaltarile potrivite
Sunt foarte importante atat pentru a deprinde corect miscarile de schiat, cat si pentru a ramane cu toate oasele la locul lor. Pentru ca pe partie e frig, chiar daca faceti miscare, circulatia periferica poate avea de suferit. De aceea, e important ca incaltarile sa fie destul de largi incat sa va puteti misca degetele si destul de stramte incat piciorul sa nu alunece.
3. Ciorapi
Incaltarile de ski nu se pun peste piciorul gol sau peste ciorapi subtiri pentru ca, din pacate, claparii nu sunt dotati nici cu blana de oaie si nici cu centrala termica... Sunt destul de incomozi si de reci daca nu aveti la voi ciorapi speciali, termo-izolanti, ciorapi ce nu se inchiriaza. Inainte de a merge pentru prima tura de partie, faceti o vizita magazinelor de profil si luati doua perechi de ciorapi medii ca grosime. Daca sunt prea subitiri va vor ingheta picioarele, daca sunt prea grosi, veti transpira si apoi veti ajunge in situatia dinainte – picioarele vor fi sloi ca gheata!
4. Instructor
Daca vreti sa incercati marea cu degetul si sa va dati viteji ca ati invatat sa schiati de unii singuri, e posibil sa riscati mult. Evitati, in orice caz, zonele salbatice si partiile insuficient amenajate, cum ar fi cele din zona Busteni. In plus, alegeti o partie cu grad de dificultate scazut. Nu uitati ca pe partii sunt si copii de 6 ani care va pot face de rusine cu tehnicile lor de schiat sau va pot incurca foarte rau... De aceea, e bine sa aveti un instructor pentru ca va explica atat ce miscari aveti de facut, cat si ce sa faceti in anumite situatii (daca iti iese un copil in fata, daca esti gata sa cazi, daca iti pierzi betele etc).
5. Echipament
Daca puteti inchiria fara grija clapari, nu acelasi lucru se aplica si hainelor. Va trebuie neaparat costum de ski! Renuntati la ideea de a purta blugi sau materiale permeabile pentru ca sigur veti cadea si hainele ude nu vor fi aliatul dumneavoastra pe partie!
6. Vremea
Evitati sa luati prima lectie de schiat cand ninge din abundenta sau cand partia e intesata de oameni. In afara faptului ca vizibilitatea la distanta e mica, riscati sa nu puneti in aplicare ceea ce va spune instructorul (pentru ca scopul va fi cum sa ramaneti in picioare sau cum sa evitati oamenii care va ies in fata)... Totusi, nu faceti compromisuri alegand o partie mai putin populata si mai salbatica, riscul de accidente este mult mai mare!
7. Sustinatori
O galeria buna prinde bine la inceput! Gasca trebuie sa va incurajeze si sa va vanda ponturi, dar nu va bazati doar pe ei pentru a deprinde miscarile...
Nu in ultimul rand, pentru o vacanta reusita la schi este important sa va gasiti un loc de cazare cu un bun raport pret calitate. Ar fi de preferat sa va cazati cat mai aproape de partiile de schi, dar pentru aceasta veti plati un tarif mai mare decat la hotelurile sau pensiunile aflate mai departe. Totusi, daca pensiunea sau hotelul sunt prea departe, veti fi nevoit sa mergeti cu masina la partie si economia pe care ati facut-o la cazare se va duce pe parcare. Indiferent unde alegeti sa va cazati este nevoie sa va faceti rezervarea dim timp. viaRomania este un portal turistic unde puteti face rezervari atat direct la proprietari cat si prin intermediul agentiei de turism.
Fuga din prezent
M-am îmbrăcat într-o seară, când
cerul era la granița morții .. cu o rochie de cireș, înmiresmată cu
parfum de stele și cu gust de trecut.
Reflexia îmi era oarecum distorționată în oglinda de pe holul neatins de timp și vreme, iar razele lunii ce se iveau timid de sub îmbrățișările sufocante ale perdelelor de mătase ce străpungeau fără ezitare margina scorțoasă de argint neprelucrat.
Mi-am prins părul furios și l-am lăsat să cadă .. suvițe de foc peste chipul spart de vise, eram doar o replică a ceea ce am fost cândva.. o copie fidelă a unei fotografii ce stătea agățată într-un fir de ață.. undeva pe perete.
Valuri de roșeață amară curgeau deasupra pielii de porțelan al papușii fără suflet. Era imaginea Acelei din present, Acelei ce stătea cu ochii închiși și cu gene lungi ca niște ghiare înghițind întunericul din respirația-mi înceată.
Am aruncat o ultimă privire spre judecătorul aparenței și am inspirat aerul plin de frustrare și neputință.
Am ieșit din casă mai repede decât am intrat , numai cu câteva secunde în umă.
Închid ușa.. se aude.. totul neînțeles, ecoul morții timpului, se sparge în acel moment inefabil timpul în milioane de sunete fără resentiment. În urma mea rămân numai pașii siguri și puternici, note musicale pline de suferință și regret, pline de neputință și frică, pline de reușită și eliberare.
Iar holul aceleiași clădiri ce se dărâmase cu ceva vreme în urmă a rămas mai prăfuit ca niciodată și cu un miros de coșmaruri adânci mai strident ca niciodată.
Am coborât scările în zig-zag și astfel simt cum am pierdut echilibrul privirii mele ce nu cu puțin timp în urmă era ațintită asupra teiului bătrât .. ce cândva mă iubea.
Am ieșit.. din lumea mea , din povestea îngropată în lumina soarelui de vară…
Am fugit pe aleea de piatră neagră și de catifea verde .. țipând fără oprire.. ochii îmi erau plini se stropi amari de perle, privirea încețoșată, gândul plin de aburi îmbătați de amintiri.
Și văd cum Acea stă la geamul meu și mă privește cu ură, cu resentiment, știe că am să mă întorc la ea, știe că îmi va controla gândul din nou…
Știe ca va fi singurul meu coșmar.
Dar și că astăzi trebuie să plec departe.. să găsesc ieșirea din labirintul clapelor de pian..
Reflexia îmi era oarecum distorționată în oglinda de pe holul neatins de timp și vreme, iar razele lunii ce se iveau timid de sub îmbrățișările sufocante ale perdelelor de mătase ce străpungeau fără ezitare margina scorțoasă de argint neprelucrat.
Mi-am prins părul furios și l-am lăsat să cadă .. suvițe de foc peste chipul spart de vise, eram doar o replică a ceea ce am fost cândva.. o copie fidelă a unei fotografii ce stătea agățată într-un fir de ață.. undeva pe perete.
Valuri de roșeață amară curgeau deasupra pielii de porțelan al papușii fără suflet. Era imaginea Acelei din present, Acelei ce stătea cu ochii închiși și cu gene lungi ca niște ghiare înghițind întunericul din respirația-mi înceată.
Am aruncat o ultimă privire spre judecătorul aparenței și am inspirat aerul plin de frustrare și neputință.
Am ieșit din casă mai repede decât am intrat , numai cu câteva secunde în umă.
Închid ușa.. se aude.. totul neînțeles, ecoul morții timpului, se sparge în acel moment inefabil timpul în milioane de sunete fără resentiment. În urma mea rămân numai pașii siguri și puternici, note musicale pline de suferință și regret, pline de neputință și frică, pline de reușită și eliberare.
Iar holul aceleiași clădiri ce se dărâmase cu ceva vreme în urmă a rămas mai prăfuit ca niciodată și cu un miros de coșmaruri adânci mai strident ca niciodată.
Am coborât scările în zig-zag și astfel simt cum am pierdut echilibrul privirii mele ce nu cu puțin timp în urmă era ațintită asupra teiului bătrât .. ce cândva mă iubea.
Am ieșit.. din lumea mea , din povestea îngropată în lumina soarelui de vară…
Am fugit pe aleea de piatră neagră și de catifea verde .. țipând fără oprire.. ochii îmi erau plini se stropi amari de perle, privirea încețoșată, gândul plin de aburi îmbătați de amintiri.
Și văd cum Acea stă la geamul meu și mă privește cu ură, cu resentiment, știe că am să mă întorc la ea, știe că îmi va controla gândul din nou…
Știe ca va fi singurul meu coșmar.
Dar și că astăzi trebuie să plec departe.. să găsesc ieșirea din labirintul clapelor de pian..
Tacere in miez de noapte
Respir deasupra orașului tăcut, mă pierd printre sunetele colorate și observ liniștea sub ochii mei..
Totul stă nemișcat, doar luminile se
joacă într-un dans îmbătat de nuanțe deschise în fundalul de un albastru
închis în care noaptea se îneca.
Oftez, adânc .. încet și sigur..
Sub mine stă orașul în care am prins
aripi… sub ochii mei dorm culori strălucitoare și amorțite de frig, se
dispersează visuri pe străzi umplute de zgomot și lumini dar tot pe
aceste străzi se destramă dorințe în fărâme de nisip .
Dar totul doarme sub tăcerea orașului
pustiu.. se pierde în negura nopții și ultima rază de lumină pe care
lampadarul de pe stradă îl oferă. Totul rămâne amorțit până când zorii
se vor gândi să îmbrățișeze orașul pentru a-l trezi la viață…
Eu și cu el.. amândoi observăm
liniștea și ne bucurăm de ea.. în acest moment, în această clipă sunt
inundată de amintiri.. dar de astă dată nu mă mai afectează.. doar mă
fac să le alung din gând și să le înlocuiesc cu fapte reale și
palpabile.
Părăsesc într-un sfârșit oglinda și mă îndrept spre masă.. mă rup de tăcere și mă afund în zgomot dulce …
Cum ne mentinem usor igiena
Ingrijirea proprie este foarte importanta, igiena si apoi frumusetea, daca ne dorim un corp sanatos. Pentru ca mediul in care traim este din ce in ce mai poluat si plin de bacterii trebuie sa ne protejam organismul cum stim mai bine pentru a nu ne imbolnavi.
Sunt foarte multe boli pe care le putem contacta in lipsa igienei, nu sunt fatale dar cu siguranta sunt greu de tratat si ne vor incomoda mult timp.
Un prim pas catre mentinerea sanatatii si a igienei este spalatul. Nu vorbim despre dusul zilnic ci despre spalatul pe maini.
De multe ori cand mancam la scoala, la birou sau pe strada nu ne dam seama de murdaria pe care o avem pe maini si cu care inevitabil contaminam si produsul consumat. De aici ne putem imbolnavi destul de usor.
Cel mai simplu pas de care trebuie tinut cont este spalarea manilor inainte de masa cat mai des posibil cu sapun.
Sapunurile au putere ridicata de spalare, degresare si igienizare si nu atatca pielea. Sunt create pentru a fi folosite in contact direct cu pielea asadar sunt testate dermatologic sa nu raneasca sau sa creeze alergii. Majoritatea sapunurilor sunt cu ph neutru, potrivit oricarui tip de piele chiar si celelor mai sensibile, deci un sapun de acest gen se poate folosi chiar si pentru a-i spala pe maini pe cei mici, fara a le aspri sau irita pielea.
Exista si sapunuri care sunt imbogatite cu creme hidratante pentru a putea fi folosite si in scop cosmetic de a curata tenul dupa machiaj.
Orice tip de sapun alegem, fie ca este lichid, solid, antibacterian, sub forma de spuma sau cu proprietati abrazive, putem sa fim convinsi ca dupa utilizare reducem cu mult riscul de a ne imbolnavi sau a ne contamina cu diverse bacterii.
Asadar, apa nu este suficienta pentru a curata pielea de impuritati asa ca aveti grija ca la spalare sa aveti la indemana si un sapun pentru a va curata cu adevarat.
Sunt foarte multe boli pe care le putem contacta in lipsa igienei, nu sunt fatale dar cu siguranta sunt greu de tratat si ne vor incomoda mult timp.
Un prim pas catre mentinerea sanatatii si a igienei este spalatul. Nu vorbim despre dusul zilnic ci despre spalatul pe maini.
De multe ori cand mancam la scoala, la birou sau pe strada nu ne dam seama de murdaria pe care o avem pe maini si cu care inevitabil contaminam si produsul consumat. De aici ne putem imbolnavi destul de usor.
Cel mai simplu pas de care trebuie tinut cont este spalarea manilor inainte de masa cat mai des posibil cu sapun.
Sapunurile au putere ridicata de spalare, degresare si igienizare si nu atatca pielea. Sunt create pentru a fi folosite in contact direct cu pielea asadar sunt testate dermatologic sa nu raneasca sau sa creeze alergii. Majoritatea sapunurilor sunt cu ph neutru, potrivit oricarui tip de piele chiar si celelor mai sensibile, deci un sapun de acest gen se poate folosi chiar si pentru a-i spala pe maini pe cei mici, fara a le aspri sau irita pielea.
Exista si sapunuri care sunt imbogatite cu creme hidratante pentru a putea fi folosite si in scop cosmetic de a curata tenul dupa machiaj.
Orice tip de sapun alegem, fie ca este lichid, solid, antibacterian, sub forma de spuma sau cu proprietati abrazive, putem sa fim convinsi ca dupa utilizare reducem cu mult riscul de a ne imbolnavi sau a ne contamina cu diverse bacterii.
Asadar, apa nu este suficienta pentru a curata pielea de impuritati asa ca aveti grija ca la spalare sa aveti la indemana si un sapun pentru a va curata cu adevarat.
H.
H. – numele casei. Elemente de art nouveau şi rococo (pilaştri, ferestre). Mici coloane din mahon, subţiri. Numele – după un ţinut natal din M. al proprietarului. Soţia acestuia, o doamnă în vârstă, cu eşarfă şi torsadă elegantă, foarte amabilă, ne întâmpină. Se oferă să ne spună povestea casei şi ne arată biblioteca somptuoasă. Iederă uscată prinsă de ziduri, atârnând în liane groase, de unde impresia înşelătoare de părăsire. Ştiu bine că e un monument al lumii vechi, n-o să-l mai întâlnesc niciodată.
Într-un anticariat, un volum vechi (~1880) din Fabulele lui La Fontaine, foarte mic. Flash. Tipul întâlnit odată în tren şi care, întrebat ce citeşte, a scos din buzunar un Rimbaud vechi la fel de mic, roşu, cu coperta bine legată. Nu se despărţea de el niciodată.
De ce nu am avut tradiţie de stânga, ca toate ţările din jur. Rapid, din două motive mari: pentru că am fost un popor de ţărani 95% (ţărani fără pământ) şi pentru că n-am avut cultură urbană. Ca atare, proprietatea şi Dumnezeu au fost singurele idei politice pe care poporul le-a înţeles. Stânga e o tradiţie eminamente urbană.
Trebuie să înţeleg: de ce îmi inspiră un dezgust înspăimântător bârfa şi cei care bârfesc (mai ales bărbaţii), cei care intră în sufletul altora pentru a afla noutăţi, a smulge confesiuni sau a influenţa mersul lucrurilor, şi de ce dispreţuiesc ideea de polemică. Impuls teribil de refractar la indiscreţie. Violent şi ultimativ. E absurd, pentru că nu e vina lor, când stau cu pupilele dilatate şi ascultă; sunt răi fără să vrea; dacă ar putea să se schimbe, s-ar schimba; dar nu pot. Uneori resimt o silă fizică, în sensul că pot simţi în gură gustul amar de la propria-mi fiere, o greaţă fizică. Cred că aş putea asista la strivirea lor fizică. Dezgust colosal şi inexplicabil, deoarece prin fire şi convingeri sunt cu totul altfel, detaşat, amoralist, indiferent.
– epoca: diferenţa dintre nobil şi ignobil e de negăsit.
– să fii ‘o stea’ (Nietzsche), să ai un ţel mai mare decât viaţa.
– să-ţi rarefiezi cuvântul. A nu mai contribui la inflaţie, interactivitate, infinitate nulă.
Solitudinea e sabotată peste tot. Socializare etc., o ‘reunionită’ permanentă. Paradox al socializării obligatorii, în epoca individului.
– înlocuirea salvării prin ‘uşurare’.
‘We must reconcile ourselves to a season of failures and fragments.’ (V. Woolf)
Sensul ar fi: trebuie ajuns la acel stadiu care să nu mai poată fi redus la un stadiu ulterior.
Vermut Noilly Prat, gin Finsbury (Beefeater-ul e gol). Un martini agreabil. Lumini, noapte. Aş putea rămâne aşa multă vreme. Aş putea să nu mă mai întorc.
Într-un anticariat, un volum vechi (~1880) din Fabulele lui La Fontaine, foarte mic. Flash. Tipul întâlnit odată în tren şi care, întrebat ce citeşte, a scos din buzunar un Rimbaud vechi la fel de mic, roşu, cu coperta bine legată. Nu se despărţea de el niciodată.
De ce nu am avut tradiţie de stânga, ca toate ţările din jur. Rapid, din două motive mari: pentru că am fost un popor de ţărani 95% (ţărani fără pământ) şi pentru că n-am avut cultură urbană. Ca atare, proprietatea şi Dumnezeu au fost singurele idei politice pe care poporul le-a înţeles. Stânga e o tradiţie eminamente urbană.
Trebuie să înţeleg: de ce îmi inspiră un dezgust înspăimântător bârfa şi cei care bârfesc (mai ales bărbaţii), cei care intră în sufletul altora pentru a afla noutăţi, a smulge confesiuni sau a influenţa mersul lucrurilor, şi de ce dispreţuiesc ideea de polemică. Impuls teribil de refractar la indiscreţie. Violent şi ultimativ. E absurd, pentru că nu e vina lor, când stau cu pupilele dilatate şi ascultă; sunt răi fără să vrea; dacă ar putea să se schimbe, s-ar schimba; dar nu pot. Uneori resimt o silă fizică, în sensul că pot simţi în gură gustul amar de la propria-mi fiere, o greaţă fizică. Cred că aş putea asista la strivirea lor fizică. Dezgust colosal şi inexplicabil, deoarece prin fire şi convingeri sunt cu totul altfel, detaşat, amoralist, indiferent.
– epoca: diferenţa dintre nobil şi ignobil e de negăsit.
– să fii ‘o stea’ (Nietzsche), să ai un ţel mai mare decât viaţa.
– să-ţi rarefiezi cuvântul. A nu mai contribui la inflaţie, interactivitate, infinitate nulă.
Solitudinea e sabotată peste tot. Socializare etc., o ‘reunionită’ permanentă. Paradox al socializării obligatorii, în epoca individului.
– înlocuirea salvării prin ‘uşurare’.
‘We must reconcile ourselves to a season of failures and fragments.’ (V. Woolf)
Sensul ar fi: trebuie ajuns la acel stadiu care să nu mai poată fi redus la un stadiu ulterior.
Vermut Noilly Prat, gin Finsbury (Beefeater-ul e gol). Un martini agreabil. Lumini, noapte. Aş putea rămâne aşa multă vreme. Aş putea să nu mă mai întorc.
Scrisoare informala către ceva psiholog sau aşa sau eu şi mâncarea.
Fraţilor, surorilor, am o maaare mare problemă. Şi ce loc mai bun decat internetul, că nu deranjez pe nimeni. Da ce? da cum ce ? da de ce să vadă tot poporul care mi-s baiurile? :D
Revenind, problema-mi e că nu mai îmi face cu ochiul nici un fel de mâncare existent, sau de care să ştiu eu. Mâncatul pentru mine nu mai e o plăcere de mult, doar atunci când mi-e foooaaarrte foame. Nu foarte des. Adica rar. În ultima vreme…foarte rar.
Nu mă înţelegeţi greşit, dacă ceva îi bun, mănânc cu plăcere, doar că a doua oara nu o să merg de bunăvoie să îmi iau, dacă am altceva de făcut…şi nu mi-e nici scârbă, nu sunt nici sătula, pur şi simplu mananc doar ca să nu -nu mănânc, dacă mă-nţelegeţi..dacă nu..hmm.. păi mănânc numai pentru că ştiu că n-ar fi normal să nu mănânc, şi ironic e că mănânc MULT, deşi tare cred că aş supravieţui eroic o vreme fără, chiar şi fără să mă plâng.
Cel mai frustrant e când tot o aud pe mama zicând că mâncarea-i cea mai mare plăcere a omului. whaaat ??? Adică am experimentat eu tot ce-i mai frumos, mai bun, mai dătător de senzaţii faine.. !?!?!?!Adică din primele zile din viaţă am descoperit sensul ei, adică ceeee????cuuuum???
În schimb aş putea bea apă într-una, da…şi aia tot de plictiseală.
E vară, cald, plictiseală şi tot ce îmi doresc în momentul ăsta e să mă bălăcesc undeva, şi asta cu menţiunea că n-am mâncat serios de ieri de la prânz!
Revenind, problema-mi e că nu mai îmi face cu ochiul nici un fel de mâncare existent, sau de care să ştiu eu. Mâncatul pentru mine nu mai e o plăcere de mult, doar atunci când mi-e foooaaarrte foame. Nu foarte des. Adica rar. În ultima vreme…foarte rar.
Nu mă înţelegeţi greşit, dacă ceva îi bun, mănânc cu plăcere, doar că a doua oara nu o să merg de bunăvoie să îmi iau, dacă am altceva de făcut…şi nu mi-e nici scârbă, nu sunt nici sătula, pur şi simplu mananc doar ca să nu -nu mănânc, dacă mă-nţelegeţi..dacă nu..hmm.. păi mănânc numai pentru că ştiu că n-ar fi normal să nu mănânc, şi ironic e că mănânc MULT, deşi tare cred că aş supravieţui eroic o vreme fără, chiar şi fără să mă plâng.
Cel mai frustrant e când tot o aud pe mama zicând că mâncarea-i cea mai mare plăcere a omului. whaaat ??? Adică am experimentat eu tot ce-i mai frumos, mai bun, mai dătător de senzaţii faine.. !?!?!?!Adică din primele zile din viaţă am descoperit sensul ei, adică ceeee????cuuuum???
În schimb aş putea bea apă într-una, da…şi aia tot de plictiseală.
E vară, cald, plictiseală şi tot ce îmi doresc în momentul ăsta e să mă bălăcesc undeva, şi asta cu menţiunea că n-am mâncat serios de ieri de la prânz!
Celulele stem, o speranta
Am niste prieteni de familie foarte buni, care
de cateva luni se bucura de sosirea pe lume al celui mai nou membru, un
baietele sanatos si frumos cum nu am mai vazut. Din pacate toata sarcina sotia
prietenului meu s-a chinuit destul de mult, fiind mereu in pericol de a-si
pierde copilul datorita a ceea ce se numeste avort spontan, o problema medicala
cunoscuta ce a silit-o sa stea mai mult in pat, luand destul de multe pastile
pe zi.
Fiind un apropiat al familiei le-am vazut
mereu ingrijorarea si la randul meu am inteles pericolul pe care il infrunta
viitoarea mamica asa ca le-am propus sa apeleze la o banca de celule stem ca o
solutie pentru alte probleme ce ar mai putea aparea mai tarziu in cursul vietii
copilului.
Nici eu nu sunt mare expert in domeniu dar
citind aici am
descoperit ca dincolo de usurinta in colectare a acestor celule la nastere,
beneficiile pot fi enorme.
Spre bucuria mea, ideea le-a suras si la vreo
saptamana distanta m-au cautat sa imi spuna ca au luat legatura cu o banca de
celule stem si ca dupa ce li s-a explicat despre ce este vorba, au semnat un
contract pentru colectarea si pastrarea
celulelor pe termen nedeterminat. Si cum nu mai era decat vreo luna pana la
ziua cea mare, a ramas ca vor tine legatura cu reprezentantul bancii.
Din ce mi-au povestit cei doi prieteni
ulterior, tot ce au avut de facut a fost sa ii dea medicului care s-a ocupat de
nastere kitul special de colectare iar dupa ce sangele din cordonu ombilical a
fost extras, specialistul venit sa aduca kitul la spital l-a dus inapoi la
banca pentru prelucrare si depozitare.
Acum prietenii mei au garantia ca in cel mai
nefericit caz posibil, cand micutul lor ar putea in viitor sa dezvolte vreo
afectiune grava, micutele celule pastrate de la nasterea sa ar putea reprezenta
solutia salvatoare. Sa stiti ca asta este de mare importanta pentru orice
parinte.
Cum mai sunt?
Şi deci da, iată-mă din nou în Baia Mare după o tura prin Timişoara- oraşul meu preferat. Foarte scurtă excursia, doar 3 zile, nu-mi ajung să admir tot oraşul! Plus că a fost şi vremea destul de naşpa. Mai vine şi că nu cred că mai merg undeva vacanţa asta, trebuie să mă reobişnuiesc cu plictiseala, rutina, şi leneveala asta continuă, că până în 15 septembrie, doar de ea voi avea parte. Nu ştiu dacă mă deranjează sau nu. E vacanţă, ceea ce e bine, cred.Anyway, mi-am luat o căruţă de haine şi am mancat o tonă de fast-food şi mâncare grecească din complexul stundenţesc (foarte bună btw). Sper să mă reîntorc cât de curând, şi poate să stau puţin mai mult şi să fac mai multe lucruri decât de data asta. Oricum, am avut câteva momente acolo, în care mi-am amintit lucruri, mi-am amintit vise şi speranţe mai vechi. Ştiu că am avut la un moment dat chiar senzaţia că retrăiesc un 3 mai din Piaţa Unirii de anul trecut. Mi-am dat seama că mă aflam, încă, în aceeaşi stare..că deşi multe s-au schimbat, istoria s-a repetat iar, dar şi că nu mai vreau să se repete, că m-am săturat de confuzie, şi stări bipolare (nu ştiu alt cuvânt mai potrivit). Oricum, e ciudat să retrăieşti momente. Am închis ochii şi m-am bucurat, în tristeţea mea, de reîntâlnirea cu sentimentul de BOLOVAN în piept. O să fie bine. Şi o sa vină şi vremea în care voi fi fericită în Timişoara, şi nu numai.
Lights will guide you home
And ignite your bones
Şi tot atunci o să fie vremea în care toate rănile vor fi cicatrizate, şi trecutul o să fie trecut şi nu trecut care bântuie. Speranţă trebuie!
And I will try to fix you
Lights will guide you home
And ignite your bones
Şi tot atunci o să fie vremea în care toate rănile vor fi cicatrizate, şi trecutul o să fie trecut şi nu trecut care bântuie. Speranţă trebuie!
And I will try to fix you
Jocuri Mario
Nu stiu cum este pentru voi, dar eu de cate ori aud cuvantul Mario, imi aduc aminte de copilarie, si cred ca de sigurul joc TV pe care l-am cunoscut dupa revolutie. Intre timp se pare ca Mario a “crescut” asemenea noua, si multe jocuri cu el au fost create, unele avand mai mult succes decat altele.Mario este un personaj creat de catre cei de la Nintendo si este mascota serii Mario in care au aparut peste 200 de jocuri. Desi intial au fost doar jocuri pentru console acum Mario apare si in alte tipuri de jocuri video gen: puzzle, racing, sport, etc.
Jocurile Super Mario se axeaza pe aventurile lui Mario in regatul Mushroom si toate locatiile lui. Jocul este structurat pe mai multe nivele care se afla in acest locatii, unde Mario sare si isi invige dusmanii. Jocul in general are o intriga simpla ca cea salvarii printesei de catre Mario.
Super Mario Bros, stabileste multe concepte inovatoare pe care le intalnim in multe din jocurile Mario, incluzand o multitudine de super puteri sau obiecte care in confera lui Mario super puteri ca: scuipatul de foc sau gheata, puterea de a se micsora sau a creste.
Primul joc din seria Mario a aparut in 1985. Printre cele mai populare jocuri Mario se numara:
• Super Mario Bros. 1,2 si 3
• Super Mario Land
• Super Mario World
• Super Mario Sunshine
• Super Mario Galaxy 1 si 2
• New Super Mario Bros. pentru Wii
• Super Mario 3D Land.
Jocurile Mario au avut vanzari foarte bune, Super Mario Bros., fiind al doilea joc ca vanzari din toate timpurile, cu peste 40 de milioane de jocuri vandute devansat fiind doar de Wii Sports.
Nu cred ca sunt multi din cei din generatia mea care sa nu fi pierdut ore intregi in aveturile lui Mario si chiar sa il mai fi jucat odata dupa au terminat toate nivelele, iar printrei acestia mai numar si eu Pentru asta si pentru o parte din copilarie ii multumesc lui Shigeru Miyamoto creatorul celebrului personaj.
Bucuria primei intilniri
Cred ca ati trait si voi acest sentiment, atunci cind ati dorit sa cunoasteti in mod special pe cineva.
Pentru mine bucuria s-a multiplicat cind v-am simtit sufletele tinere alaturi de al meu.
Ca sa ma cunoasteti putin, trebuie sa va spun ca iubesc oamenii in general si copiii in special.
Rezulta ca bucuria mea de a va intilni este speciala, nu?
Un om de 50 ani este acceptat mai greu in cercul celor tineri dar o sa-mi dau silinta sa nu va dezamagesc.
Ceea ce voi scrie eu aici va fi legat de gindurile mele, de impresiile mele si poate intimplari doar din viata mea personala.
Sa stiti ca n-o sa va plictisesc!!! Stiti de ce? Pentru ca iubesc basmele, il iubesc pe
Ion Creanga, iubesc poezia lui Eminescu si scrierile lui Blaga.
Daca o sa constat ca v-am plictisit, voi renunta.
Astept sa va citesc si de miine pornesc la treaba serios.
Pentru mine bucuria s-a multiplicat cind v-am simtit sufletele tinere alaturi de al meu.
Ca sa ma cunoasteti putin, trebuie sa va spun ca iubesc oamenii in general si copiii in special.
Rezulta ca bucuria mea de a va intilni este speciala, nu?
Un om de 50 ani este acceptat mai greu in cercul celor tineri dar o sa-mi dau silinta sa nu va dezamagesc.
Ceea ce voi scrie eu aici va fi legat de gindurile mele, de impresiile mele si poate intimplari doar din viata mea personala.
Sa stiti ca n-o sa va plictisesc!!! Stiti de ce? Pentru ca iubesc basmele, il iubesc pe
Ion Creanga, iubesc poezia lui Eminescu si scrierile lui Blaga.
Daca o sa constat ca v-am plictisit, voi renunta.
Astept sa va citesc si de miine pornesc la treaba serios.
Despre firmele de tractari auto din Bucuresti
In prezent, Bucurestiul se poate “mandri” cu peste 1,120,000 de masini inmatriculate. Asta face ca la fiecare 1,6 locuitori, sa fie disponibila cel putin o masina, statistica ce plaseaza capitala Romaniei deasupra unor orase mult mai mari, ca Moscova, New York sau Rio de Janeiro. Desigur, nu toate masinile inmatriculate in Bucuresti circula zilnic pe strazile capitalei, insa cifra este oarecum valabila, intrucat numarul masinilor care tranziteaza Bucurestiul zilnic este aproximativ egal cu cel al automobilelor lipsa.
La un asa trafic – de mare, nevoia unor firme care sa ofere servicii de tractari auto Bucuresti este una pregnanta, intrucat arterele sunt supra-aglomerate, astfel ca orice accident care impiedica circulatia normala, poate paraliza efectiv traficul.
In ultimii ani, odata cu inmultirea numarului de masini, in Bucuresti au aparut tot mai multe firme de asistenta rutiera. Fiind un domeniu sensibil, care implica manevrarea unor “bunuri” in valoare de zeci de mii de RON, clientii s-au orientat in timp doar spre serviciile firmelor cu adevarat profesioniste. Astfel, acest proces de selectie naturala a facut ca majoritatea companiilor sa iasa de pe piata, lasandu-i in loc doar pe cei care au stiut sa se adapteze cerintelor clientilor.
Ce anume isi doresc bucurestenii de la o companie in genul? Ei bine, urmatoarele:
- Sa ofere servicii de tractari auto ieftine (la momentul acesta, majoritatea curselor locale costa aproximativ 100-150 de lei, valoare la care se adauga taxa pe valoare adaugata. In cazuri in care este necesara deplasarea unor vehicule speciale, tariful poate creste, insa din fericire, de cele mai multe ori, pretul final este unul negociabil;
- Sa ajunga in timp util la locul unde au fost solicitati;
- Sa prezinte garantia ca vor transporta vehiculul in deplina siguranta pana la locul cerut;
- Sa nu aiba un istoric negativ, plin de reclamatii si de clienti nemultumiti;
- Sa manevreze masina/masinile in deplina siguranta, astfel ca in timpul ridicarii pe platforma, sa nu sufere alte avarii mai grave.
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)